„Nu mai vorbim despre convingeri, ci despre emoții” – consideră psihoterapeutul Matei Stănculescu. „E ca și cum un stelist încearcă să-l convingă pe un dinamovist că Steaua e mai bună. Cu toate argumentele logice din lume, nu o să-l convingă. Pentru că nu e despre logică, ci despre apartenență.”
Duelul dintre George Simion, candidatul AUR, și Nicușor Dan, candidat independent, a împărțit electoratul în două tabere ireconciliabile, iar atmosfera este mai încordată ca oricând. Un recent sondaj Atlas Intel arată că cei doi sunt la egalitate, fiecare fiind creditat cu 48,2% din intențiile de vot, în timp ce un sondaj CURS îl plasează pe Simion în avantaj, cu 52% față de 48% pentru Dan.
Dar bătălia pentru Cotroceni pare să fi părăsit deja câmpul politic și să fi intrat adânc în casele românilor. De la certuri între frați și prieteni înstrăinați, până la divorțuri provocate de opinii politice divergente, tensiunea electorală s-a mutat în plan personal.
„Nu mai vorbim despre convingeri, ci despre emoții”
„Este extrem de important să înțelegem că, în spatele unor alegeri politice, nu există rațiune, cât există emoție”, explică psihoterapeutul Matei Stănculescu, cofondator al centrului Eka, într-un dialog cu wall-street.ro. „E ca și cum un stelist încearcă să-l convingă pe un dinamovist că Steaua e mai bună. Cu toate argumentele logice din lume, nu o să-l convingă. Pentru că nu e despre logică, ci despre apartenență.”
Stănculescu atrage atenția că în această perioadă, emoțiile devin moneda de schimb în relațiile dintre oameni, înlocuind dialogul și înțelegerea cu reacții impulsive și răni adânci. „Alegerile dezbină pentru că se pleacă de la o premisă greșită: dacă gândești diferit față de mine, ești împotriva mea. Dacă nu te lași convins, înseamnă că ai o problemă și trebuie să te repar.”
Tactici electorale bazate pe frică și ură
În spatele acestei polarizări, se află și strategiile de campanie. Potrivit psihoterapeutului, echipele politice mizează pe manipularea emoțională a alegătorilor. „Campaniile nu mai încearcă să convingă prin argumente. În schimb, se axează pe demonizarea adversarului și idealizarea propriului candidat, mizând pe emoții primare: frică, furie, speranță.”
În acest context, votul devine o expresie a loialității emoționale, nu a unei evaluări raționale a programelor sau a competențelor candidaților. Polarizarea se accentuează și devine tot mai greu de combătut, tocmai pentru că nu mai este vorba doar de idei, ci de identități afective.
O criză care vine în valuri
Sociologul Gelu Duminică avertiza recent că aceste valuri de polarizare apar ciclic în România, alimentate de actorii politici care nu mai încearcă să convingă electoratul advers, ci doar să mobilizeze nehotărâții. „Treaba asta vine în valuri. Tot timpul când avem alegeri, apar astfel de valuri. Este o strategie clară – să agite apele ca să miște masele indecise.”
Referendumul pentru demiterea președintelui din 2012, protestele împotriva OUG 13 din 2017 sau referendumul pentru familie din 2018 au fost doar câteva dintre episoadele în care societatea românească a fost fracturată.
Răni adânci, uneori ireparabile
Mai poate fi reparat ceva după aceste alegeri? Poate fi vindecată o societate în care mame nu-și mai vorbesc cu fiii și prietenii de-o viață se șterg din viața celuilalt?
„Uneori da, dacă nu s-a produs o ruptură foarte puternică”, spune Stănculescu. „Alteori, dacă s-au spus lucruri prea grele sau ruptura emoțională este prea adâncă, relațiile nu se mai repară niciodată.”
