„O veste care îndoliază cultura română: a murit marele critic și istoric literar Alex Ștefănescu. Dumnezeu să-l odihnească”, a anunţat Daniel Cristea-Enache, pe Facebook.
”Acest dor de moarte…”
”Moartea, cumplita moarte (din care imaginația populară a făcut o bătrână hidoasă, îmbrăcată în negru − sau, în unele țări, în alb −, cu un craniu acoperit de glugă în loc de cap și cu o coasă în mână) nu are nimic înspăimântător în poezia lui Eminescu. Dimpotrivă. Poetul simte adeseori un dor de moarte, de feminitatea ei abstractă, care i-ar putea alina durerea de a trăi”, scria Alex Ștefănescu, în ultima sa postare pe Facebook, la 28 ianuarie.
În analiza poeziei eminesciene ”Peste vârfuri”, Alex Ștefănescu observa: ”Acest dor de moarte nu trebuie confundat cu dorința prozaică a unor oameni loviți de soartă de a-și pune capăt zilelor pentru a se elibera de suferință. Eminescu își intensifică bucuria de a trăi, până când viața începe să doară, și, pentru ca experiența să fie completă, amestecă în viață și puțină moarte. Se poate vorbi de rafinament și chiar de o anumită perversitate în această paradoxală invocare a morții tocmai în momentele de revelare a sublimului vieții”.
”Istoria literaturii române contemporane (1941-2000)”
”Contribuția sa de căpătâi, care l-a adus în centrul atenției lumii literare, este Istoria literaturii române contemporane (1941-2000). În această lucrare, pentru care primește premiul Uniunii Scriitorilor în 2005, autorul răspunde întrebării „Ce s-a întâmplat cu literatura română în timpul regimului comunist?”. Aceasta analiză cuprinzătoare, incluzând toți scriitorii importanți din această epocă, împreună cu multe alte volume și articole de critică și istorie a literară, îl plasează pe Alex Ștefănescu printre cei mai importanți critici și istorici ai literaturii române, alături de George Călinescu, Eugen Lovinescu și Eugen Simion ori Nicolae Manolescu.
„Avantajele pe care le-am obținut în calitate de critic literar nu sunt cele pe care le-am așteptat eu de la viață. Un critic literar se bucură de autoritate, chiar inspiră teamă și este exact ceea ce nu-mi doream eu. Pentru alții e foarte important ca lumea să se teamă de ei; pentru mine – nu! Eu mi-am dorit foarte mult să fiu iubit” – Alex Ștefănescu
Ion Simuț scria că „Istoria lui Alex. Ștefănescu este și o minunată carte-spectacol, un album cu scriitori, la a cărui realizare, desigur, contribuția esențială este a textului critic, foarte inspirat, dovedind înzestrare de prozator, capabil să-și inventeze și să-și susțină personajele, să le înțeleagă individualitatea și să le releve particularitățile.” – scrie Wikipedia.
”Un harnic și omniprezent publicist”
Alex Ştefănescu (Alexandru Ştefănescu), critic literar şi prozator, s-a născut la 6 noiembrie 1947, la Lugoj. A absolvit liceul la Suceava, în 1965, apoi a urmat cursurile Facultăţii de Limba şi Literatura Română din cadrul Universităţii din Bucureşti (1965-1970), indică „Dicţionarul general al literaturii române”. A debutat în 1965, cu poezie, în ziarul Zori noi din Suceava, iar în critică în 1970, cu un articol despre Dimitrie Stelaru, apărut în „Luceafărul”. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din 1977.
O scurtă perioadă a fost profesor, după care a intrat în presa culturală, fiind redactor la publicaţiile Tomis (1971-1974), Scânteia tineretului (1975-1982), Suplimentul literar-artistic al Scânteii tineretului (1982-1983), România liberă (1984-1986), Magazin (1987-1989). Din 1990, a fost redactor la România literară, fiind redactor-şef al revistei între 1995-2010. A fost, de asemenea, director la pubicasția Zig-Zag (1991-1994) şi redactor-şef la Flacăra (1996).
”S-a făcut de la început remarcat ca un harnic și omniprezent publicist” – Nicolae Manolescu, despre Alex Ștefănescu
A publicat numeroase volume de critică literară, teorie literară, antologii de literatură, proză, teatru, publicistică, între care: Preludiu (1977), Jurnal de critic (1980), Între da şi nu (1982), Dialog în bibliotecă (1984), Introducere în opera lui Nichita Stănescu (1986), Prim-plan (1987), Gheaţa din calorifere şi gheaţa din whisky. Jurnal politic 1990-1995 (1996, Premiul Uniunii Scriitorilor), Întâmplări (2000), Ceva care seamănă cu literatura (2003, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti), Jurnal secret (2005), Jurnal secret. Noi dezvăluiri (2007), Jurnal secret. Dezvăluiri complete. 2003-2009 (2009), Bărbat adormit în fotoliu. Întâmplări (2010), Cum se fabrică o emoţie (2010), Texte care n-au folosit la nimic (2014), Jurnal secret. Serie nouă (2009-2015) (2016).
În 2013 a apărut volumul Convorbiri cu Alex. Ştefănescu, de Ioana Revnic, iar Daniel Cristea-Enache anunța zilele trecute finalizarea unui volum de dialoguri cu marele critic.
