Europa se află în fața unei schimbări. După ani de subfinanțare militară, statele membre NATO din Uniunea Europeană sunt obligate să intre într-o cursă a înarmării fără precedent. În iunie, aliații au decis să aloce 3,5% din Produsul Intern Brut pentru apărare, ceea ce, pentru cele 23 de țări UE din NATO, înseamnă aproape 270 de miliarde de euro suplimentar anual, conform estimărilor think-thank-ului Bruegel.
Aceste sume uriașe vor alimenta nu doar industria de apărare, ci și eforturile de recrutare, dar aduc și o dilemă strategică majoră: vor alege europenii să își dezvolte propria industrie militară sau vor continua să depindă de armele americane?
SUA sau Europa? O alegere strategică pentru viitor
De-a lungul ultimelor decenii, multe țări europene au preferat echipamentele americane, văzute ca garanție a unui parteneriat solid cu Washingtonul. Exemplele sunt costisitoare, dar vizibile: avionul de luptă F-35 și sistemul de apărare antiaeriană Patriot.
O singură baterie Patriot costă aproximativ 1 miliard de dolari, iar fiecare rachetă interceptor 4 milioane. Cu toate acestea, există un echivalent european: sistemul SAMP/T și rachetele Aster 30, produse de Franța și Italia, cu o treime mai ieftine față de cele americane.
Franța și Spania susțin că dezvoltarea unei industrii europene de apărare este o prioritate strategică. Alături de Germania, acestea au lansat programul Future Combat Air System (FCAS), un proiect ambițios pentru un avion de generație următoare, menit să concureze direct cu modelele americane.
Polonia, campioana cheltuielilor militare
La celălalt pol, Polonia se remarcă prin viteza și amploarea achizițiilor. În ultimii cinci ani, Varșovia și-a dublat bugetul militar, a recrutat zeci de mii de soldați și a cumpărat masiv avioane F-35, elicoptere, lansatoare de rachete și tancuri grele.
De asemenea, Polonia a dezvoltat o relație puternică cu producătorii de armament din Coreea de Sud, preferând să prioritizeze livrările rapide, chiar dacă aceasta înseamnă mai puțină implicare în marile proiecte europene de apărare.
Riscul dependenței de Washington
Până acum, achizițiile de echipamente americane erau percepute drept o investiție în relația strategică cu SUA. Însă revenirea lui Donald Trump la Casa Albă și refuzul său de a garanta sprijin necondiționat pentru aliații europeni au schimbat percepția și au adus o nouă dilemă: se cumpără într-adevăr influență sau doar dependență?
Criticii avertizează că această avalanșă de contracte cu SUA și Coreea de Sud ar putea submina dezvoltarea propriei industrii europene, menținând continentul într-o poziție de vulnerabilitate strategică.
Prețurile armamentului explodează după războiul din Ucraina
Războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei în 2022 a dus la creșteri dramatice de prețuri pe piața globală a armamentului. Dacă un obuz NATO de 155 mm costa înainte circa 2.000 de euro, astăzi prețul a ajuns la 8.000 de euro.
Această realitate pune presiune pe guvernele europene, care trebuie să demonstreze progres nu doar prin cifre de buget, ci și prin rezultate tangibile în capacitatea militară. Premierul spaniol Pedro Sánchez a atras atenția că noile reguli NATO privilegiază „optica” în detrimentul eficienței reale.
Un deceniu decisiv pentru militarizare
Cu 270 de miliarde de euro anual în joc, deciziile din următorii ani vor modela nu doar securitatea continentului, ci și industria de apărare europeană. Europa se află în fața unei alegeri cruciale: să construiască un pilon propriu de apărare sau să rămână clientul fidel al industriei americane și asiatice.
