Președintele american Donald Trump a anunțat că va decide în următoarele două săptămâni dacă Statele Unite vor interveni direct în conflictul tot mai tensionat dintre Iran și Israel. Nu a fost o declarație făcută în fața camerelor de luat vederi, ci un mesaj transmis prin vocea purtătoarei de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt — semn că Washingtonul continuă să joace cartea ambiguității strategice.
„Pe baza faptului că există o șansă substanțială de negocieri care ar putea, sau nu, să aibă loc cu Iranul în viitorul apropiat, voi lua decizia dacă voi merge sau nu în următoarele două săptămâni”, a transmis Trump.
Geneva, o nouă scenă pentru diplomație
În paralel, Geneva a devenit din nou punctul de sprijin al diplomației europene. Miniștrii de externe din Marea Britanie, Franța și Germania se întâlnesc astăzi în Elveția cu omologul iranian. Un format clasic, dar din ce în ce mai fragil în actualul peisaj geopolitic. America, deși nu este la masă oficial, influențează toate discuțiile.
Șeful diplomației americane, Marco Rubio, a avut discuții preliminare cu omologii britanic și francez. Toți trei par să fi ajuns la un consens asupra unei idei simple, dar greu de pus în practică: programul nuclear iranian trebuie controlat pe termen lung.
Iranul pune condiții, Israelul contraatacă
Iranul, pe de altă parte, a pus ieri pe masă o condiție care face imposibilă orice negociere reală: Teheranul nu va discuta despre viitorul programului său nuclear „cât timp este atacat de Israel”. Este o formulare voit ambiguă, dar suficientă cât să pună diplomația occidentală într-o poziție defensivă. Orice mișcare greșită riscă să fie interpretată ca o agresiune.
Israelul, confruntat cu amenințări directe, pare hotărât să nu mai aștepte verdictul vreunei comisii internaționale. Răspunsurile vin rapid și sunt în mare parte militare. Fiecare atac sau replică ridică ștacheta, iar între timp, liderii politici se întrec în avertismente.
Trump, între forță și prudență
Trump rămâne fidel propriului stil. În loc să anunțe o decizie fermă, preferă să lase deschise toate opțiunile, sugerând că o eventuală intervenție va depinde de „oportunitatea” unor negocieri viitoare. Asta înseamnă, în practică, că Washingtonul nu se grăbește să-și asume riscuri, dar nici nu exclude o lovitură-fulger dacă interesele americane sunt amenințate.
Prioritatea declarată rămâne clară: Iranul nu trebuie să aibă o armă nucleară. Aceasta este linia roșie peste care Trump a spus deja că nu va trece. Cu toate acestea, lipsa unei strategii clare și presiunea tot mai mare din partea aliaților îl obligă să ia o decizie — iar cele două săptămâni anunțate s-ar putea transforma, foarte ușor, în două zile sau două ore, în funcție de cum evoluează situația din teren.
