Luna iunie a început prost pentru forțele armate ale Rusiei, iar perspectivele sunt tot mai sumbre. Un atac aerian îndrăzneț al Ucrainei, desfășurat cu drone asupra unor baze militare aflate de la Murmansk în nord până în Siberia în est, a dus – potrivit Kievului – la distrugerea a 41 de avioane strategice, aproape o treime din flota de bombardiere grele a Rusiei. Analiști independenți, care au analizat imaginile din satelit, vorbesc despre un număr real mai apropiat de jumătate. Dar ce e și mai cutremurător: înainte de sfârșitul lunii, Moscova ar putea atinge un prag simbolic și tragic – un milion de victime înregistrate de la începutul invaziei pe scară largă din februarie 2022.
The Economist notează într-o analiză dedicată acestui subiect că potrivit tendințelor actuale, Rusia pierde zilnic între 1.000 și 1.200 de soldați, fie uciși, fie răniți. Este o cifră care depășește cu mult pierderile suferite de URSS sau Rusia în oricare alt conflict militar postbelic.
Pierderi colosale, dar suportate în tăcere
Este greu de imaginat cum o societate poate tolera un asemenea dezastru uman fără o reacție vizibilă, dar Rusia pare că a găsit o formulă: un amestec de ideologie militarizată, bani mulți și tăcerea complice a unei societăți obosite.
Cifrele nu vin doar de la statul-major ucrainean, ci sunt susținute și de estimările serviciilor de informații occidentale sau de cercetările presei independente ruse – precum Meduza sau Mediazona. Acestea se bazează pe evidențe din registrele de moștenire, necrologuri de pe rețele sociale sau alte surse publice. Până la finalul anului 2024, se estimează că 165.000 de soldați ruși au murit în luptă, o cifră care ar putea ajunge la 250.000 dacă includem ultimele luni intense.
Raportul clasic răniți-morți în războiul dus de Rusia este de aproximativ 4:1, reflectând atât severitatea rănilor cât și indiferența comandamentului militar față de evacuările rapide sau tratamentul medical în linia a doua. Spre comparație, Ucraina – fiind o democrație – pare să acorde o mai mare grijă propriilor soldați, cu un raport estimat de 8 răniți la un mort.
Un efort militar „fără sfârșit”
„Atacurile în valuri ale Rusiei sunt în mare parte inutile, dar se tot repetă”, declară Sir Lawrence Freedman, strateg britanic, în cadrul analizei. Nu există semne reale de oboseală sau de recalibrare strategică. Rusia continuă să recruteze aproximativ 30.000–40.000 de soldați pe lună, un efort logistic și uman uriaș, întreținut de promisiuni financiare fără precedent.
După pierderea unei mari părți din armata profesională cu care a invadat Ucraina în 2022, Putin a reinventat modul în care Rusia își umple tranșeele: cu voluntari motivați financiar, în special bărbați de vârstă mijlocie din orașe mici, unde economia șchioapătă și speranțele de viitor sunt slabe.
Salariile pentru soldații contractuali pot ajunge de până la cinci ori media națională. Bonusurile de semnare depășesc uneori 13.000 de euro, iar compensațiile pentru familiile celor uciși variază între 11 și 19 milioane de ruble (până la 175.000 de euro). O formă de „moarte recompensată”, așa cum o numește Aleksandr Golts, de la Stockholm Centre for Eastern European Studies.
„Economia morții” și noile fațade ale Rusiei provinciale
Rezultatul? În orașele mici din Rusia, unde recrutarea este cea mai intensă, apar case noi, mașini strălucitoare, săli de sport și saloane de manichiură – semne ale unei bunăstări cumpărate cu sânge.
Într-un sondaj realizat de Levada Center, 40% dintre ruși au spus că ar aproba ca un membru al familiei să meargă la război pentru bani. 88% susțin că este acceptabil ca alții să meargă „în locul nostru”.
Este un contract social straniu: între stat, soldat și restul societății. Nu doar acceptarea morții, ci integrarea ei într-un sistem economic alternativ.
Ucraina rezistă, dar cu ce cost?
De partea cealaltă, Ucraina duce un război de supraviețuire. Președintele Zelenski a vorbit în februarie despre 46.000 de morți și 380.000 de răniți. Estimările reale sunt, probabil, mai mari. Dar armata ucraineană s-a concentrat în principal pe apărare, beneficiind de inovații tehnologice – în special dronele FPV – care au echilibrat parțial balanța, transformând chiar și tancurile în ținte vulnerabile.
Până în prezent, Rusia a pierdut aproape 11.000 de tancuri și 23.000 de vehicule blindate. Strategia actuală a Moscovei depinde în mare parte de asalturi cu infanterie în grupuri mici, adesea pe jos sau cu motociclete, un tablou sumbru și arhaic, ce amintește de tacticile Primului Război Mondial.
Concluzie: Un imperiu în marș, dar fără direcție
Pentru Putin, acest conflict nu este despre supraviețuire națională, ci despre prestigiu, orgoliu și frică de schimbare. A evitat mobilizarea generală, dar a găsit o cale de a umple tranșeele fără a inflama societatea. „Mobilizarea de piață” – așa cum o descriu unii – nu este sustenabilă pe termen lung.
Rămâne de văzut cât va mai dura contractul nescris dintre stat și cetățean: moartea în schimbul banilor, iar pentru NATO și Europa, întrebarea-cheie rămâne: cum oprești un adversar care nu ține cont de viețile propriilor oameni?
