Într-o vizită recentă peste ocean, comisarul european pentru Suveranitatea Tehnologică, Henna Virkkunen, a demontat o serie de mituri care circulă intens în Silicon Valley și în cercurile trumpiste din Washington: nu Uniunea Europeană este cea care elimină masiv conținut de pe internet, ci chiar platformele americane.
Mai puțin Bruxelles, mai mult Silicon Valley
Când vine vorba de cenzură online, de ani buni americanii arată cu degetul spre Bruxelles. Legea privind serviciile digitale (DSA) a fost catalogată de Elon Musk, Mark Zuckerberg și mai toți giganții tech drept o amenințare la adresa libertății de exprimare. Nimic mai fals, spune Henna Virkkunen.
Într-un interviu exclusiv pentru Euractiv, comisarul european afirmă răspicat: 99% din conținutul eliminat online între septembrie 2023 și aprilie 2024 a fost șters nu la presiunea UE, ci chiar de platforme precum Meta sau X (fostul Twitter), în baza propriilor termeni și condiții.
Practic, în acest ocean digital în care tot mai mulți cred că Bruxellesul îneacă opiniile incomode, datele arată că SUA își scufundă singură libertatea de exprimare, în liniște și fără transparență.
„Semnalatorii de încredere” și realitatea cenzurii
DSA nu le cere platformelor să elimine masiv conținutul, ci să fie transparente și să ofere mecanisme de raportare a ilegalităților. Doar 1% dintre eliminările înregistrate în UE provin de la semnalatori de încredere, organizații acreditate să semnaleze conținutul problematic autorităților, iar dintre aceste sesizări, doar 0,001% au dus efectiv la decizii de eliminare luate de guverne naționale.
Cu alte cuvinte, UE acționează mai degrabă cu penseta, nu cu maceta.
„Adesea, în SUA, platformele au reguli mai stricte în ceea ce privește conținutul”, a explicat Virkkunen. Cenzura, în SUA, poate însemna eliminarea discuțiilor despre eutanasie sau interzicerea imaginilor cu opere de artă nud — lucruri acceptate în spațiul european.
De ce sunt furioși Musk și Zuckerberg?
Pentru că DSA vine cu o doză periculoasă de transparență. Într-un ecosistem digital în care deciziile se iau după logica profitului și a algoritmului, faptul că UE cere să vadă cum și de ce se elimină conținutul online înseamnă, pentru multe companii, o amenințare directă la modelul lor de business.
Virkkunen a sugerat clar: reacțiile vehemente ale Meta și X sunt mai puțin despre libertatea de exprimare și mai mult despre protejarea „intereselor comerciale” și a „modului în care și-au conceput serviciile”.
SUA: Cenzură mascată în numele propriei democrații
Comisarul european a vizitat recent Statele Unite, unde s-a întâlnit cu reprezentanți ai Big Tech și cu politicieni din tabăra republicană. Printre ei, Jim Jordan, cunoscut susținător MAGA și unul dintre criticii înverșunați ai DSA și ai Legii privind piețele digitale (DMA).
Virkkunen a pus pe masă cifrele reale și a declarat că „datele au fost informații foarte valoroase pentru el”. Dincolo de politețea diplomatică, mesajul e clar: Uniunea Europeană nu cenzurează, doar aduce la lumină ce se întâmplă deja în întunericul platformelor.
DSA se aplică doar în Europa, dar impactul e global
Comisarul a reiterat că DSA nu are pretenția de a controla conținutul global, ci se aplică strict pe teritoriul european. Cu toate acestea, regulile impuse de giganții americani ajung să aibă un efect colateral asupra cetățenilor europeni.
Conținut legal în Europa – dar care încalcă politicile interne ale platformelor – poate fi cenzurat fără ca utilizatorii să aibă vreo cale clară de recurs. Aici intervine DSA, care cere exact acel lucru pe care companiile americane par să-l deteste cel mai mult: responsabilitate.
