George Simion, candidatul AUR la alegerile prezidențiale, și-a lăudat recent, în direct la Digi24, eficiența logistică în campania pentru primul tur: a trimis „milioane de scrisori” către români, folosind adrese obținute de la Registrul Electoral. Până aici, nimic ieșit din comun. Campaniile se bazează pe liste, pe date, pe targetare. Problema? N-a cerut acordul nimănui.
Și nu doar că nu a cerut, dar o spune senin: „Conform legii, nu am încălcat GDPR-ul (…). Nu am vândut detergent respectivilor.” O justificare care merită disecată.
Datele tuturor, inclusiv ale persoanelor decedate, în buzunarul partidelor
Așa cum afirmă Simion, Registrul Electoral, administrat de Autoritatea Electorală Permanentă, este pus la dispoziția partidelor politice. Acesta conține datele cetățenilor cu drept de vot. Practic toți românii majori și, după cum reiese din relatarea liderului AUR, și ale celor care nu mai sunt în viață.
„Am estimat milioane de morți în listele electorale permanente”, spune el. Tot el relatează răspunsurile primite de la destinatarii scrisorilor: „Dar tata e mort de 3 ani. De 20 de ani tot cer Autorității Electorale să-l scoată din Registrul Electoral.”
Nu e clar dacă aceste afirmații sunt exagerări, dar ele indică două probleme majore: (1) precaritatea administrării Registrului, și (2) tratarea acestuia ca pe o simplă bază de date de marketing electoral.
GDPR, dar cu derogări politice
Simion susține că nu a încălcat Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR), pentru că ar fi acționat „conform legii” care permite accesul partidelor la datele din Registrul Electoral. Cu toate acestea niciun act normativ, național sau european, nu anulează dreptul cetățenilor la informare, la consimțământ și la controlul propriilor date personale. Faptul că legea permite accesul nu înseamnă automat și permisiunea de a folosi aceste date în masă fără acord explicit.
Retorica „nu am vândut detergent” e echivalentul lui „nu am făcut spam deoarece era pentru o cauză nobilă”. Cu toate acestea legea nu face diferențe de scop atunci când vine vorba de respectarea vieții private. Că e detergent sau politică, principiul rămâne același: consimțământul.
Campanie cu Becali, promisiuni de epurare bugetară și amintiri cu Nicușor Dan
Tot în marja acestor declarații, Simion a făcut și alte afirmații cu potențial exploziv. Dacă ajunge președinte, spune că îl va numi premier pe Călin Georgescu, va da afară 500.000 de bugetari și se laudă că „a participat la crearea omului politic Nicușor Dan”.
Mai mult, în 18 martie, i-ar fi cerut sprijinul lui Gigi Becali pentru un eventual tur doi împotriva lui Nicușor Dan: „Am nevoie de tine în turul doi”. Totul e ambalat într-o campanie electorală cu accente național-populiste, alimentată de interviuri oferite influencerilor din cercurile pro-Trump și cu o comunicare agresivă pe rețelele sociale.
Un simptom, nu o excepție
George Simion nu este singurul care profită de un vid normativ și de o toleranță instituțională față de abuzul de date personale în scopuri electorale. Spune chiar el: „Asta a făcut și Marcel Ciolacu anul trecut.” Iar dacă toate partidele folosesc aceleași metode, atunci nu vorbim despre un derapaj individual, ci despre o problemă de sistem.
Problema este că, într-un stat democratic, cetățeanul nu ar trebui să devină, fără voia lui, combustibil electoral pentru niciun partid – fie el de stânga, de dreapta sau anti-sistem. Lipsa consimțământului, tratată cu nonșalanță, nu e un detaliu procedural, ci o încălcare a unei norme fundamentale: respectul față de intimitate și autonomie.
Între lege și etică, politica românească alege scurtătura
Campania lui George Simion arată o realitate tristă. Legea poate fi exploatată în litera ei, dar încălcată în spirit, iar folosirea Registrului Electoral fără acordul cetățenilor nu e doar o problemă de GDPR, ci una de decență democratică. Când statul îți dă datele cetățenilor, iar tu le folosești fără reținere – cu scuza că n-ai vândut nimic – e clar că nu mai e vorba de respectarea legii, ci de abuzul legalității.
