În UE, libertatea presei nu doar că e subminată, ci este pe cale să devină o iluzie administrativă, bifată doar în documente oficiale. Asta arată cel mai recent raport al Uniunii Libertăților Civile pentru Europa (Liberties), care avertizează că pluralismul mass-media este „strangulat” în mod sistematic chiar în țările unde altădată exista o cultură solidă a presei libere.
Rețeta dezintegrării pluralismului: Concentrarea proprietății media
Raportul, realizat împreună cu 43 de organizații pentru drepturile omului din 21 de țări, detaliază o realitate greu de digerat: concentrarea excesivă a proprietății media nu este doar o problemă de piață, ci un simptom al unui sistem democratic care se degradează lent, dar sigur.
Franța, Croația, Ungaria, Țările de Jos, Slovenia, Spania și Suedia sunt doar câteva dintre țările în care pluralismul mediatic este în declin vizibil. Multe dintre instituțiile media sunt deținute de oligarhi sau grupuri cu interese economice și ideologice clare. În Franța, Vincent Bolloré – un nume tot mai prezent în peisajul media conservator – a achiziționat grupul Hachette, înlocuind conducerea redacțională cu directori fideli propriei viziuni. În Italia, Antonio Angelucci, deputat Lega și deja proprietar al unor titluri importante, se pregătește să preia și agenția națională AGI.
În Suedia, 56% din presa scrisă pe bază de abonament este controlată de două grupuri: Bonnier și Schibsted. În Țările de Jos, piața TV este dominată în proporție de peste 75% de două entități. Astfel nu mai vorbim de concurență, ci de control.
Ungaria, modelul de „cum să subminezi presa în 10 pași simpli”
Ungaria, și nu este prima dată când se scrie despre asta, a devenit un laborator funcțional pentru autoritarismul modern. Începând din 2010, apropiații lui Viktor Orbán au cumpărat și apoi „donat” mass-media Fundației Kesma, o entitate pro-guvernamentală care administrează, fără jenă, câteva sute de instituții media. Sub aparența unei „diversități editoriale”, presa maghiară este, de facto, centralizată și obedientă.
Această concentrare nu doar că falsifică realitatea, dar o și întreține: peste 60% din veniturile Kesma provin din publicitate de stat, un mecanism de fidelizare instituțională care a fost deja importat în alte state din regiune.
UE intervine
Actul european privind libertatea presei (Emfa), care ar trebui să devină operațional în august, promite reguli stricte pentru protejarea jurnaliștilor, independența redacțiilor și transparența proprietății. Din păcate, raportul constată că majoritatea statelor membre „nu sunt pregătite sau pur și simplu nu vor” să îl implementeze pe deplin.
Ce poate face UE? În teorie, multe. În practică, Emfa se lovește deja de rezistență chiar înainte de a deveni normă obligatorie. Jonathan Day, coordonatorul raportului, o spune clar: „Eforturile guvernelor de a slăbi statul de drept încep aproape întotdeauna prin încercarea de a controla peisajul mediatic”.
Între timp, pe teren, redacțiile se închid. Se comasează. Se „optimizează”. În Germania, aproape jumătate dintre editorii de ziare și-au redus deja echipele editoriale, iar 62% spun că vor urma noi reduceri.
Jurnaliști agresați, reduși la tăcere în instanțe sau forțați să plece
În Franța, Germania, Grecia, Ungaria și Spania, jurnaliștii au fost atacați de poliție în timpul protestelor sau anchetelor. Femeile jurnalist, în special, sunt victime ale unui val crescut de hărțuire, online și offline. În paralel, procesele abuzive de tip SLAPP – litigii strategice folosite pentru a reduce la tăcere vocile incomode – sunt folosite în cel puțin 12 state membre. Premierul slovac Robert Fico însuși a inițiat un astfel de proces împotriva unui jurnalist.
Apoi mai este și cenzura birocratică: refuzul sistematic de a furniza informații de interes public, practicat des în Bulgaria, Germania, Grecia, Malta, Țările de Jos și Spania.
Ceea ce ne arată acest raport este ritmul cu care se erodează structurile democratice prin atacuri la adresa presei. Nu mai vorbim doar de excepții est-europene sau derapaje temporare. Este un fenomen european generalizat.
În absența unor acțiuni concrete și rapide din partea instituțiilor europene, riscăm să asistăm la o transformare tăcută, dar devastatoare: presa devine decor
