Donald Trump a bifat borna celor 100 de zile din cel de-al doilea său mandat la Casa Albă, dar atmosfera în jurul acestui moment simbolic a fost departe de una liniștită. Președintele a ales să celebreze printr-un miting în Michigan – stat-cheie în victoria sa electorală – unde, în aplauzele susținătorilor, a declarat cu nonșalanță: „Mă distrez foarte bine”.
Dincolo de scena festivă din Midwest, realitatea arată cu totul altfel. Un sondaj publicat de Washington Post și ABC News indică o scădere accentuată a popularității liderului republican: doar 39% dintre americani aprobă modul în care acesta își exercită funcția, iar 64% consideră că Trump „merge prea departe” în extinderea prerogativelor prezidențiale.
Trump este cel mai impopular preşedinte american din 1953 încoace, la capătul primelor 100 de zile de mandat.
E un contrast brutal față de imaginea triumfalistă proiectată de Trump. Într-un interviu pentru The Atlantic, acesta s-a declarat mulțumit de direcția în care merge administrația sa:
„Prima dată, aveam două lucruri de făcut: să conduc țara și să supraviețuiesc; aveam în jur numai oameni corupți. A doua oară, să conduc țara și lumea. Mă distrez foarte bine.”
O administrație după chipul și asemănarea lui
Trump și-a înconjurat noua administrație cu loialiști necondiționați. Dincolo de imaginea de forță pe care o proiectează, deciziile politice par adesea ghidate de impuls, revanșă și un simț excesiv al propriei importanțe.
În primele 100 de zile, a semnat peste 140 de ordine executive – o avalanșă legislativă fără precedent, care a atins de la politica de imigrație și comerț, până la drepturi civile și educație. Unele decrete au fost imediat blocate de justiție, generând o confruntare dură între Palatul Prezidențial și sistemul judiciar.
Mai mult, în Biroul Oval, portretul lui Barack Obama a fost mutat într-un colț obscur, înlocuit de un tablou în care Trump e ilustrat ca supraviețuitor al unei tentative de asasinat.
Promisiuni retractate, realitate ajustată
Printre cele mai mari promisiuni de campanie: oprirea războiului din Ucraina în 24 de ore. Dar într-un interviu recent pentru Time, Trump a admis fără jenă:
„Evident, oamenii știu că am spus asta în glumă.”
Nu e prima dată când retorica de campanie se lovește de realitatea geopolitică. Între timp, politica externă a fost tratată mai degrabă ca o serie de tranzacții personale decât ca un set coerent de strategii.
Susținătorii, neclintiți
Cu toate acestea, baza lui Trump rămâne fermă. „Știe ce face”, spune Karen Miner, o femeie din Nevada care deține un magazin de vinuri. Frank Tuoti, pensionar din New Hampshire, e „foarte mulțumit” de ceea ce face Trump, chiar dacă recunoaște că „instabilitatea tarifelor” îl neliniștește.
Tom Homan, responsabilul pentru politicile de deportare, a mers chiar mai departe, declarând în fața presei: „Nimeni nu o face mai bine decât președintele Trump. Nu are egal.” O formulare care amintește mai degrabă de propagandă decât de analiză.
78 de ani și un ritm greu de susținut
La 78 de ani, Donald Trump este cel mai în vârstă președinte american reales. Energia lui pare intactă, dar stilul său – frenetic, conflictual, imprevizibil – ridică întrebări legate de durabilitate. Cât timp poate continua în acest ritm? Și, mai ales, cu ce costuri?
Deocamdată, pare că nu e dispus să schimbe nimic. America, în schimb, s-ar putea să nu mai reziste mult în acest carusel al improvizației, iar istoria nu ține cont de aplauze într-o hală din Michigan.
