Disparități, declin industrial și decalaje cronice – între realitatea europeană și excepția românească
Eurostat a publicat recent cele mai noi date privind ocuparea forței de muncă în Uniunea Europeană, iar concluzia e simplă: În timp ce Europa bate recorduri, România stagnează. În 2024, 75,8% dintre europenii cu vârste între 20 și 64 de ani aveau un loc de muncă – cea mai mare rată de ocupare de până acum.
Cu o creștere de 0,5 puncte procentuale față de 2023 și de 1,2 puncte față de 2022, cifrele par să vorbească despre o revenire solidă post-pandemie, încurajată probabil și de noile politici europene privind munca flexibilă, digitalizarea și recalificarea profesională.
România, în grupul codașilor
România se află, din nou, printre ultimele poziții: doar 69,5% din populația activă avea un loc de muncă, una dintre cele mai slabe performanțe din UE, alături de Italia (67,1%) și Grecia (69,3%).
Discrepanțe mari între sexe și între mediul urban și rural
La nivelul UE, rata de ocupare în rândul bărbaților este de 80,8%, în timp ce în cazul femeilor se situează la 70,8%, ceea ce înseamnă un decalaj de 10 puncte procentuale.
În România, acest decalaj este chiar mai mare – unul dintre cele șase state membre unde diferența depășește media UE. În trimestrul IV al anului 2024, doar 54,4% dintre femei erau angajate, față de 71,5% dintre bărbați, potrivit datelor INS.
Acest dezechilibru este accentuat și de diferențele între urban și rural: dacă în orașe gradul de ocupare ajunge la 69%, în mediul rural abia depășește 56,8%.
Tinerii români, cei mai deconectați de piața muncii
Dacă vorbim despre tineri, lucrurile sunt chiar mai dramatice. Datele Institutului Național de Statistică arată că doar 18,7% dintre românii cu vârste între 15 și 24 de ani au un loc de muncă. Practic, peste 80% dintre tinerii apți de muncă nu muncesc.
Mai rău, rata șomajului general a ajuns la 5,9% în ultimul trimestru al anului trecut, cu maxime de aproape 10% în mediul rural. Sunt cifre care ne trimit cu gândul la o economie rigidă, inechitabilă și care ignoră tocmai categoriile care ar trebui să-i asigure viitorul: tinerii și femeile.
Producția industrială, din nou pe minus
Ca și cum cifrele din piața muncii nu ar fi suficiente, România înregistrează și una dintre cele mai abrupte scăderi ale producției industriale din UE. În februarie 2025, țara noastră a raportat un declin de 2,1% față de ianuarie – una dintre cele mai mari scăderi lunare din rândul statelor membre, după Croația și Grecia. Asta după ce în ianuarie înregistrase o creștere timidă de 2,2%.
În ritm anual, declinul este și mai accentuat: minus 3,4% față de februarie 2024, cu doar patru state membre stând mai prost – Ungaria, Bulgaria, Germania și Danemarca, în timp ce Irlanda, Lituania sau Luxemburg raportează creșteri spectaculoase.
Dinamici interne: creștere brută, scădere ajustată
Potrivit Institutului Național de Statistică, dacă luăm în calcul seria brută, producția industrială din februarie a crescut cu 7,5% față de ianuarie, datorită unei performanțe bune în industria prelucrătoare (+10,4%). Însă aceste cifre sunt înșelătoare: când datele sunt ajustate sezonier, scăderea este clară – minus 2,1%, cu industria prelucrătoare în declin de 2,7%.
Raportat la aceeași lună a anului trecut, producția industrială ajustată a fost mai mică cu 3,2%, trasă în jos în principal de industria extractivă și industria prelucrătoare. Singura ramură cu evoluție pozitivă a fost cea legată de producția și furnizarea de energie, cu un plus de 2,5%.
