Se întâmplă rar ca politica germană să se miște repede, dar miercuri, după doar 45 de zile de la alegerile anticipate, Friedrich Merz, liderul CDU, a închis o înțelegere cu rivalii din Partidul Social Democrat (SPD), punând bazele unui nou guvern de coaliție.
Rapiditatea cu care a fost negociat acest pact — o anomalie în contextul obișnuit al negocierilor germane — trădează gravitatea momentului: o Germanie cu nervii întinși, prinsă între războiul comercial lansat de Donald Trump și războiul din Ucraina, declanșat de Vladimir Putin.
Un guvern în contratimp cu istoria
Coaliția Merz–SPD–Verzi vine ca o reacție de urgență, un fel de „guvern de salvare națională” care, deși neasumat ca atare, poartă amprenta unui consens forțat de context. Germania este condusă, din noiembrie încoace, de un guvern minoritar anemic, condus de Olaf Scholz, după prăbușirea coaliției sale tripartite. În tot acest timp, crizele s-au acumulat: sancțiuni economice dure dinspre Washington, amenințări militare dinspre Moscova și o Uniune Europeană din ce în ce mai divizată.
Merz, un conservator cu ambiții gaulliste, vine la putere cu promisiunea unui „leadership puternic” și a unei repoziționări strategice a Germaniei — militar, economic, dar și ideologic. Numai că, deși externul îl aplaudă, internul scârțâie.
O coaliție cu motor turbo… și cu frâne rupte?
Acordul semnat cu SPD și Verzii implică sute de miliarde de euro în investiții pentru apărare și infrastructură — bani care vor fi luați din datorie publică, nu din creșteri de taxe (cel puțin nu din cele acceptate de conservatori). Pe hârtie, planul arată îndrăzneț: un fel de revigorare post-Scholz, care încearcă să scoată Germania din inerția birocratică și să o transforme într-un actor geopolitic cu musculatură vizibilă.
Cu toate acestea în interiorul CDU, nu toată lumea zâmbește. Aripa dură a partidului, deja iritată de flirturile lui Merz cu centru-stânga, îl acuză de „trădarea principiilor fiscale” și de apropiere periculoasă de agenda Verzilor. Între timp, AfD — aflată pe un val electoral neașteptat — se pregătește să devină principala forță de opoziție din Bundestag, cu toate implicațiile toxice ale acestui fapt.
Migrația — vechiul demon revine
Printre cele mai tensionate puncte din negocierile finale s-a aflat, previzibil, migrația. Sub presiunea propriului flanc drept, Merz a cerut măsuri dure: respingerea solicitanților de azil direct la graniță. SPD a refuzat, argumentând că o asemenea politică ar izola Germania în UE exact când solidaritatea europeană e vitală în fața protecționismului american.
Această ciocnire ideologică nu s-a încheiat — doar s-a amânat. În mod ironic, coaliția grăbită tocmai de crizele externe are toate șansele să se împotmolească în conflictele interne care au distrus și precedenta formulă guvernamentală.
Merz, cancelar între două prăpastii
Merz va fi învestit oficial în funcția de cancelar, dar începutul e departe de a fi triumfal. Popularitatea sa este în scădere, iar în interiorul partidului deja se aud vocile celor care vor „un lider autentic de dreapta”. Viziunea sa despre o Germanie mai asertivă, mai implicată în securitatea europeană și mai dispusă să-și asume datorii uriașe pentru investiții pare să funcționeze mai bine la Bruxelles și Paris decât la München și Dresda.
Acordul de coaliție trebuie aprobat prin vot intern de membrii SPD, o formalitate procedurală, dar nu lipsită de riscuri. Dacă acordul pică acolo, întreaga construcție se poate prăbuși înainte de a fi inaugurată. CDU și aliații săi nu au nevoie de un astfel de vot.
