În pofida sancțiunilor impuse Rusiei și a angajamentului de a elimina treptat importurile de gaze din această țară, Uniunea Europeană a majorat cu 18% achizițiile de gaze rusești în 2024, arată un raport publicat de think tank-ul Ember.
Creșterea vizează atât gazele livrate prin conducte, cât și gazul natural lichefiat (GNL), ceea ce pune sub semnul întrebării eficiența măsurilor adoptate de Bruxelles pentru reducerea dependenței energetice de Moscova.
Italia, Cehia și Franța se numără printre statele membre care și-au majorat anul trecut importurile, iar tendința ar putea continua și în 2025, chiar dacă cererea totală de gaze în UE rămâne relativ constantă.
O dependență greu de eliminat
Uniunea Europeană și-a stabilit ca obiectiv renunțarea completă la importurile de gaze rusești până în 2027, însă realitatea economică și lipsa unor alternative eficiente împiedică atingerea acestui țel. În ciuda sancțiunilor, fluxurile de gaze din Rusia continuă, iar Bruxelles-ul nu a reușit să impună o interdicție totală. Deși investițiile în proiecte noi de GNL rusesc sunt blocate, livrările existente nu au fost afectate, iar navele care transportă gaz rusesc către alte piețe nu mai pot folosi porturile UE.
„Este scandalos că UE încă importă gaze din Rusia. În loc să investească în alternative reale, statele membre irosesc bani pe capacități GNL costisitoare și insuficient utilizate”, a declarat Pawel Czyzak, analist Ember.
Prețuri în creștere și riscuri geopolitice
Potrivit aceluiași raport, prețul gazelor în UE a crescut cu aproape 60% în 2024, ceea ce afectează consumatorii și industria europeană. În plus, tensiunile geopolitice globale adaugă noi incertitudini. Ember avertizează că alți furnizori străini devin tot mai nesiguri, iar dependența de importurile americane de GNL ar putea fi afectată de schimbările politice din Statele Unite.
În acest context, Comisia Europeană pregătește o foaie de parcurs pentru renunțarea la importurile de gaze rusești. De asemenea, comisarul pentru energie, Dan Jorgensen, a anunțat măsuri pentru accelerarea extinderii capacităților regenerabile, astfel încât industria și sectorul rezidențial să poată reduce utilizarea gazului.
În prezent, cei mai mari furnizori de gaze ai UE sunt Norvegia și Statele Unite, însă dependența de surse externe continuă să ridice probleme legate de securitatea energetică a Uniunii.
