Politico avertizează că rezultatul alegerilor ar putea menține România pe un parcurs proeuropean sau, dimpotrivă, ar putea-o împinge către politici naționaliste care ar ridica semnale de alarmă în Europa, având în vedere importanța strategică a României în proximitatea Ucrainei și în economia Europei de Sud-Est.
Într-o cursă electorală polarizată, electoratul român are de ales între candidați cu abordări divergente: de la un fost oficial NATO, acuzat de posibile legături cu propagandiști ruși, la figuri care evocă deschis lideri fasciști. În acest context, partidele tradiționale, cum sunt PSD și PNL, sunt afectate de acuzații de corupție, în timp ce problemele de securitate națională trec pe plan secund, notează publicația bruxelleză.
Rufin Zamfir, expert în radicalism la GlobalFocus Center, observă că „naționalismul domină campania, folosit adesea ca o strategie pentru a distrage atenția de la problemele reale ale țării”. De asemenea, Politico evidențiază prezența AUR ca forță de extremă dreapta, care a pătruns rapid în legislativul românesc în 2020, pledând cu insistență pentru unificarea cu Republica Moldova.
George Simion, fondatorul AUR, a acumulat o cotă de 20% în sondajele de opinie pentru președinție, apropiindu-se de liderul PSD Marcel Ciolacu (26%) și depășindu-l pe Nicolae Ciucă, candidatul PNL și actualul șef al Senatului, cotat cu 17%. Politico amintește că Simion are un trecut asociat cu grupuri extremiste de suporteri de fotbal și se autoproclamă „președintele celor mulți”, insistând asupra unei agende naționaliste, în timp ce se arată sceptic în privința învățării despre Holocaust în școli.
În peisajul politic apare și Diana Șoșoacă, cunoscută pentru declarațiile sale antisemite și simpatiile pro-ruse, însă candidatura sa a fost recent respinsă de Curtea Constituțională pe motive de eligibilitate. Aceasta a provocat o undă de șoc afirmând, într-o transmisie live pe TikTok, „Trăiască Legiunea și Căpitanul”, evocând figuri fasciste din istoria României.
Politico subliniază că astfel de declarații reflectă tendința unor politicieni români de a apela la teme istorice și naționaliste atunci când se află sub presiune, iar reîntoarcerea acestor subiecte în discuția publică nu face decât să reaprindă amintirile dureroase ale trecutului.
