În Niger, a avut loc o lovitură de stat militară și antioccidentală, susținută în stradă de demonstranți fluturând steagul Rusiei. Nu întâmplător aceste lucruri au loc în statul care este al patrulea producător de uraniu la nivel mondial, se arată într-o sinteză a agenției EFE, preluată de Agerpres.
În 1958, Nigerul a devenit republică autonomă în cadrul Comunităţii Franceze şi la 3 august 1960 şi-a obţinut independenţa.
Evoluţia politică a ţării a fost însă caracterizată de intervenţii militare continue şi instabilitate politică: preşedintele Mohamed Bazoum a fost înlăturat de la putere de o juntă militară, la 26 iulie, și este reţinut de atunci în Palatul Prezidenţial.
Nigerul este și una dintre cele mai sărace ţări din lume, are o economie bazată pe agricultura de subzistenţă, din care trăieşte în jur de 90% din populaţie. Dar are şi depozite importante de uraniu.
Este al patrulea producător mondial de uraniu, conform datelor din 2021 ale Asociaţiei Mondiale Nucleare, cu 2.248 de tone din acest minereu şi cu o producţie cumulată de aproximativ 150.000 de tone până la sfârşitul anului 2019.
Nigerul este unul dintre principalii furnizori de uraniu ai Franţei
Uraniul a fost descoperit în Niger în 1957, cu trei ani înainte de independenţa ţării africane în 1960, de către Franţa, care căuta cupru.
În ultimii ani, cu scopul de a facilita înfiinţarea de companii şi de a atrage investiţii străine, guvernul din Niger a adoptat mai multe reforme fiscale şi a reglementat unele sectoare precum mineritul.
Instabilitatea, ca regulă
Nigerul a cunoscut șase decenii de instabilitate politică, timp în care loviturile de stat sau tentativele de puci s-au tot succedat.
Mohamed Bazoum este ultimul şef de stat civil rămas în regiunea Sahel din Africa, unde toţi preşedinţii din zonă provin din rândurile armatei, iar trei din cele cinci ţări din regiune sunt conduse acum de o juntă ajunsă la putere în urma unei lovituri de stat.
Juntelor militare din ţările vecine Mali şi Burkina Faso, care au ajuns la putere în 2021 şi respectiv 2022, şi ambele sunt susţinute de Rusia, li se alătură acum junta din Niger.
Celelalte două ţări din Sahel – Mauritania şi Ciad – sunt, de asemenea, guvernate de militari.
Căderea lui Bazoum înseamnă pentru Occident pierderea unui aliat apropiat. De când a venit la putere în 2021, Bazoum s-a arătat deschis colaborării cu ţările europene şi mai precis cu Franţa, o fostă putere colonială, notează EFE.
Franța este interesată de extracţia de uraniu
Parisul menţine o prezenţă militară puternică în această ţară, dar are şi interese economice importante în mineritul de uraniu. Franţa are dislocați 2.500 de soldaţi în regiune, împărţiţi între Ciad şi Niger și care luptă împotriva grupărilor armate teroriste din Sahel.
În ceea ce priveşte interesele economice franceze în Niger, cele mai importante au de-a face cu extracţia de uraniu – combustibil folosit pentru centralele nucleare -, care este realizată de compania de stat franceză Orano.
Nigerul este unul dintre principalii furnizori de uraniu ai Franţei, cu aproximativ o treime din total într-o ţară în care 70% din electricitate este generată în reactoare atomice.
Alţi exportatori importanţi sunt Kazahstanul, Uzbekistanul, Australia şi Canada.
