Numărul persoanelor foarte tinere care au ales calea străinătății s-a dublat în ultimii zece ani. Această categorie dă semne că s-a resemnat, simțindu-se ignorată de clasa politică.
Fie că vorbim de generația Z (tinerii născuți după 2010) sau Mileniali (născuți între mijlocul anilor ’90 și 2010), o bună parte din tineretul României alege să emigreze imediat după terminarea liceului, privându-se astfel de o educație democratică timpurie.
O astfel de lacună, care poate părea insignifiantă, este acum, în pragul alegerilor, exploatată de partidele populiste și extremiste.
În România, conform unui sondaj Avangarde, segmentul de vârstă 18-30 de ani reprezintă 36% din electoratul AUR, iar doar 14% dintre susținătorii acestui partid au peste 65 de ani. Totuși, trebuie menționat că tendința e mai largă: tot mai multe studii la nivel mondial indică faptul că milenialii sunt cel mai puțin satisfăcuți de democrație.
Şomajul, lipsa unei clase politice și ,,supraproducția elitelor”
Există trei fenomene care pot explica, cel puțin parțial, preferința crescândă a tinerilor pentru partidele populiste. În primul rând, rata ridicată a șomajului în rândul tinerilor, atât de dreapta cât și de stânga, are o legătură strânsă cu sprijinul pentru partidele populiste. Tinerii cu studii universitare și post-universitare se confruntă cu dificultăți în a găsi locuri de muncă potrivite, ceea ce duce la resentimente față de elita existentă și la migrarea către partidele de stânga. La polul opus, tinerii fără educație universitară se îndreaptă spre partidele de dreapta.
În al doilea rând, există un fenomen de ,,cartelizare” a sistemului politic, atât în statele vestice, cât și în România. Adică, aceleași partide politice se succed în fruntea guvernelor, având politici publice aproape identice, indiferent de poziția lor pe spectrul politic. Politica devine tot mai mult despre politicieni și mai puțin despre idei, iar partidele devin dependente de finanțarea din bugetele de stat. Acest fenomen limitează competiția politică și creează un mediu propice pentru apariția partidelor populiste sau anti-sistem.
Nu în ultimul rând, există și un fenomen de „supraproducție a elitelor”, descris de Peter Turchin. Acesta se referă la existența unei mase de tineri foarte educați, care au puține oportunități de a accede la elita managerială și administrativă. Tinerii ultra-educați se simt lăsați pe dinafară și dezvoltă resentimente față de elita existentă, îndreptându-se spre partidele populiste de stânga. Această situație este accentuată de salarii stagnante sau în scădere și de inegalitatea economică tot mai mare.
Sursa: Politică la minut
