De la mijlocul secolului al XX-lea, orașele au fost construite pentru a favoriza transportul cu vehicule, în detrimentul mersului pe jos sau cu bicicleta, un lucru ce a generat dependența de mașini și a dus la răspândirea dezvoltărilor urbane pe terenuri neamenajate din apropierea orașelor.
O soluție pentru combaterea acestui fenomen sugerată de urbaniști, dar și de Comisia Europeană, este idea lui Carlos Moreno: „orașul de 15 minute”.
Conform acestei idei de planificare urbană, cartierele ar trebui să le ofere oamenilor acces la servicii și instituții elementare (magazine, școli, parcuri, spații de recreere și îngrijire medicală) pe o distanță de 15 minute de mers pe jos sau cu bicicleta.
Orașul de 15 minute include, de asemenea, un nou concept de mobilitate, care implică mai puțin trafic și mai mult spațiu pentru pietoni și bicicliști, căi sigure pentru copii, bătrâni și persoane cu dizabilități, precum și spații de agrement.
Paris: Pionierul în implementarea acestui concept
După ce Carlos Moreno și-a prezentat ideea în 2016, Anne Hidalgo, primarul Parisului, a adoptat-o în campania ei de realegere și a început să o pună în practică în timpul pandemiei.
Ideea de bază a abordării de la Paris consideră școlile ca fiind „capitale”, făcându-le punctul central al fiecărui cartier. De asemenea, școlile sunt puse la dispoziție pentru alte activități după terminarea orelor de curs, iar în weekend curțile școlilor sunt transformate în parcuri.
Parisul intenționează, de asemenea, să transforme jumătate din cele 140.000 de locuri de parcare pentru mașini în spații verzi, locuri de joacă, locuri în care localnicii își pot petrece timpul liber sau spații pentru depozitarea bicicletelor. Nu în ultimul rând, până în 2026, toate străzile din Paris ar trebui remodelate pentru a favoriza circulația bicicletelor.
Poate România adopta acest concept ?
În România au existat deja astfel de „orașe”. Proiectat în perioada comunistă, la începutul anilor 1960 de către mai mulți arhitecți, cartierul Drumul Taberei din București poate servi drept exemplu autorităților locale.
În perioada în care regimul comunist dorea o aliniere cu capitalele din Occident, urbaniștii au avut o uriașă libertate în crearea unui cartier ideal. Așa au luat naștere „unitățile de vecinătate”, aceste zone rezidențiale cu blocuri izolate, înconjurate de o mulțime de spații verzi în proximitatea grădinițelor, școlilor, liceelor, policlinicilor și centrelor comerciale.
Cu toate acestea, acest „paradis rezidențial” a fost afectat de numărul imens de mașini care a trebuit acomodat și de dezvoltarea imobiliară haotică a capitalei.
În prezent capitala dar și alte orașe importante precum Cluj-Napoca și Oradea angajează experți și arhitecți în încercarea de adopta variații ale „orașului de 15 minute”.
De asemenea la nivel național există un proiect de lege care face referire la teoria lui Moreno care, dacă va trece de Parlament, ar putea permite construirea unor astfel de centre urbane.
