Guvernul a aprobat, printr-o Hotărâre, Strategia naţională privind incluziunea socială a persoanelor fără adăpost pentru perioada 2022-2027 și un Plan de acțiune pentru aceeași perioadă.
Scopul acestor documente este de a promova dreptul fundamental al persoanelor fără adăpost la servicii sociale și la o viață trăită cu demnitate.
Conform Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, strategia are ca obiectiv general creșterea gradului de incluziune socială a persoanelor fără adăpost prin asigurarea unei protecții sociale adecvate nevoilor lor.
Pe baza analizelor efectuate planul are definite patru obiective specifice, fiecare dintre acestea cu direcții de acțiune pentru care au fost dezvoltate măsuri și acțiuni, care acoperă trei paliere: prevenție, intervenție și post-intervenție.
Cele patru obiective specifice sunt:
- prevenirea accentuării fenomenului la nivel național;
- asigurarea intervenției adecvate, multidisciplinare și integrate în vederea incluziunii sociale a acestor persoane;
- prevenirea recăderilor post-intervenție;
- îmbunătățirea coordonării politicilor în plan național/local cu privire la grupul țintă
Cele două documente vor permite României să înregistreze progrese în combaterea fenomenului de excluziune socială care afectează persoanele fără adăpost în acord cu cele asumate din perspectiva obiectivelor Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, respectiv ale Strategiei naționale pentru dezvoltarea durabilă a României 2030 și, implicit, cu principiile Pilonului Social European.
Situația din România
La nivelul României nu există o strategie națională de colectare a datelor privind persoanele fără adăpost.
Federația Europeană a Organizațiilor Naționale care lucrează exclusiv cu persoanele fără adăpost (FEANTSA) și care este singura rețea europeană majoră care întreprinde acțiuni, cu sprijin financiar de la Comisia Europeană, a întocmit o “fișă de țară” pentru România pe baza puținelor date existente.
Conform recensământului din 2011, existau 165.000 de mii de persoane fără adăpost.
Evoluția acestor date din 2011 arată în felul următor:
Cifrele exacte nu pot fi identificate cu ușurință, întrucât specificul problemei face foarte dificilă analizarea statistică a situației.
Cu toate acestea pe baza estimărilor, profilul oamenilor fără adăpost din România era următorul: peste 95% trăiau în zone urbane (33% fiind doar în București).
Aproape 80% erau bărbați de vârstă activă (între 25 şi 64 de ani), majoritatea necăsătoriți, văduvi sau divorțați iar, cel mai îngrijorător este că 10% din populația fără adăpost era reprezentată de copii.
Mai multe detalii despre situația persoanelor fără adăpost din România pot fi gasite aici: Draft_WhitePaper_RO.indd (younginitiative.org)
