Promovată drept o soluție inovatoare pentru reducerea poluării, reciclarea chimică a plasticului este pusă sub semnul întrebării de o amplă investigație jurnalistică europeană. Ancheta sugerează că, în spatele etichetelor „verzi”, se ascunde un model de producție dependent aproape integral de combustibili fosili, tolerat tacit de instituțiile europene.
Reciclarea chimică a plasticului, o soluție doar pe hârtie
Potrivit unei investigații realizate de mai multe publicații europene, Uniunea Europeană este acuzată că ignoră o nouă practică de greenwashing în industria plasticului. Așa-numita reciclare chimică a plasticului este prezentată ca alternativă sustenabilă, deși ambalajele obținute conțin cel mult 5% polimeri recuperați, restul materialului provenind din surse fosile.
Ancheta a fost coordonată de publicația britanică The Guardian, alături de Mediapart (Franța), Deutsche Welle (Germania), Altreconomia (Italia) și alte redacții independente.
Legătura dintre marile branduri și industria petrolieră
Jurnaliștii au documentat relațiile dintre branduri cunoscute care folosesc ambalaje din plastic, precum Heinz Beanz sau Philadelphia (Mondelēz), și compania petrolieră saudită Saudi Aramco.
Aramco, deținută de statul saudit, este considerată cel mai mare emitent de gaze cu efect de seră din lume. Prin filiala sa petrochimică, Sabic, compania ar fi dezvoltat o strategie de rebranding ecologic, etichetând plasticul produs drept „circular”, deși acesta rămâne aproape complet bazat pe materii prime fosile.
Piroliza, procesul-cheie al reciclării chimice
În centrul reciclării chimice se află piroliza, un proces energointensiv prin care deșeurile din plastic sunt transformate în ulei de piroliză. Acest compus este prezentat drept materie primă reciclată, însă, în realitate, reprezintă cel mult 5% din amestecul final.
Pentru a putea fi utilizat industrial, uleiul de piroliză este diluat cu nafta virgină, un produs obținut prin rafinarea petrolului, ceea ce reduce semnificativ caracterul „reciclat” al plasticului rezultat.
„Mass balance”, metoda prin care plasticul fosil devine reciclabil
Investigația arată că industria distorsionează conceptul de „mass balance accounting” (amestecarea produselor sustenabile/reciclate cu cele convenționale) pentru a putea eticheta ambalajele drept 100% reciclate. În practică, loturi de producție care conțin exclusiv materii prime fosile sunt declarate reciclate pe baza unor calcule contabile, nu a conținutului real.
O altă tehnică utilizată este cea a „emisiilor evitate”, prin care se scad din bilanțul de carbon emisiile care ar fi fost generate prin incinerarea deșeurilor, creând impresia unor economii de emisii față de producția de plastic virgin.
Certificări emise de industrie și emisii mai mari decât plasticul convențional
Etichetele bazate pe principiul „mass balance” sunt emise de International Sustainability and Carbon Certification (ISCC), o platformă coordonată de industrie, și sunt ulterior transferate către producătorii de ambalaje și brandurile comerciale.
Documente publice citate în anchetă indică faptul că plasticul reciclat de Sabic conține chiar mai puțin de 5% ulei de piroliză. În plus, calculele interne ale grupului petrochimic arată că întregul proces de reciclare chimică generează cu 6–8% mai multe emisii de carbon decât producerea plasticului direct din combustibili fosili.
Presiuni asupra UE pentru schimbarea legislației
Potrivit investigației, sub presiunea crescândă a industriei petrochimice, instituțiile europene analizează includerea principiului „mass balance” în legislația privind plasticul și ambalajele. Această abordare ar putea fi integrată inclusiv într-o viitoare revizuire a Directivei privind materialele plastice de unică folosință.
Criticii avertizează că o astfel de modificare ar legitima practici de greenwashing și ar submina obiectivele reale de reducere a poluării și a dependenței de combustibili fosili.
