OSCE a marcat la Viena 50 de ani de la înființarea sa, prin Actul Final de la Helsinki, sub umbra sferei de influență de la Ialta, între idealul unei ordini bazate pe norme și realitatea că marile puteri, precum Rusia și Statele Unite, sunt din ce în ce mai puțin interesate de forumurile multilaterale, relatează vineri EFE, potrivit Agerpres.
În 1945, la summitul de la Ialta, Statele Unite și Uniunea Sovietică și-au împărțit, de facto, zonele de influență în Europa, consacrând o arhitectură a puterii în care soarta statelor mai mici este decisă de marile puteri.
La Helsinki, trei decenii mai târziu, în 1975, s-a mizat pe un alt model, care a pus bazele Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), cu un cadru comun de norme aplicabile în mod egal ambelor blocuri de atunci, printre care integritatea teritorială, inviolabilitatea frontierelor și renunțarea la folosirea forței.
Vineri, OSCE a încheiat sărbătorirea aniversării a jumătate de secol de existență printr-o reuniune ministerială de unde au lipsit cele două țări care au promovat-o cel mai mult. Nici SUA, liderul democrațiilor capitaliste în 1975, și nici Rusia, moștenitoarea URSS, nu au fost reprezentate de miniștrii lor, ci de diplomați de rang secundar.
De fapt, actualele negocieri de pace dintre cele două țări, care nu iau în considerare Ucraina și Europa, precum și disprețul lor tot mai mare față de forumurile multilaterale, amintesc mai mult de lumea de la Ialta decât de cea de la Helsinki.
Președinta în exercițiu a OSCE în 2025 și ministrul finlandez de de externe, Elina Valtonen, a afirmat în fața delegațiilor din 57 de state membre că OSCE lucrează într-un context ‘excepțional de dificil’.
‘În Ucraina, Rusia încalcă fiecare dintre principiile de la Helsinki. Fac un apel către toți să sprijine Ucraina în realizarea unei păci juste și durabile’, a spus ea, convinsă că modul în care se va încheia războiul ‘va determina în mod decisiv viitorul păcii și al stabilității în OSCE și nu numai’.
‘Apărăm ordinea internațională bazată pe norme nu doar prin cuvinte, ci prin fapte. Și să ne asigurăm că această organizație rămâne capabilă, credibilă și pregătită să răspundă, astăzi și în viitor’, a afirmat Valtonen.
Acest apel vine într-un moment în care OSCE traversează o criză profundă din cauza invaziei ruse în Ucraina, care se agravează deoarece sistemul său de decizie prin unanimitate permite ca orice membru să blocheze realizarea oricăror progrese, ceea ce a paralizat în mare măsură funcționarea sa.
Atât actuala președinție finlandeză, cât și cea din 2026, care va fi exercitată de Elveția, au subliniat nevoia de a menține OSCE operațională pentru ca aceasta să poată, la nevoie, să desfășoare o misiune de monitorizare a păcii dacă se semnează un armistițiu în Ucraina.
Șeful diplomației ucrainene, Andrii Sîbiga, a cerut, în discursul susținut joi, o pace ‘dreaptă, durabilă și bazată pe garanții reale de securitate’, nu o nouă ‘liniștire’ a Rusiei.
El a amintit de pactele injuste din trecut care au condus doar la ‘noi catastrofe’ și a făcut trimiteri directe la acordurile de la München din 1938, când Franța și Regatul Unit au acceptat anexarea unei părți din Cehoslovacia de către Germania nazistă.
Uniunea Europeană și mai multe țări europene au profitat de această întâlnire pentru a-și reitera acuzațiile împotriva Rusiei pentru agresiunea sa asupra Ucrainei și pentru a stabili linii roșii în fața oricăror negocieri de pace.
Poziția țărilor europene și cea a Canadei s-au diferențiat clar de cea a SUA, care nu au criticat Rusia pentru invazia sa în Ucraina și și-au concentrat reproșurile asupra OSCE, pe care au acuzat-o că dezvoltă o agenda ‘ideologică’ în privința politicilor de azil sau împotriva schimbărilor climatice.
Astfel, la deja cunoscutul veto opus de Rusia în cazul mai multor decizii s-a adăugat presiunea SUA, care în reuniunea de la Viena au susținut că OSCE se află de ani de zile ‘în derivă’ și au cerut reforme și o reducere de peste 10% a bugetului său de aproximativ 140 de milioane de euro.
În acest fel, SUA și Rusia, succesoarea URSS, care au fost prezente la crearea OSCE, sunt acum, din motive diferite, țările care par mai dispuse să blocheze funcționarea acestei organizații.
