Copiii ucraineni au devenit ținte ale serviciilor ruse, care folosesc platforme online pentru a-i atrage în acțiuni de sabotaj desfășurate atât în Europa, cât și în zonele de conflict din Ucraina. Fenomenul, descoperit de o amplă anchetă realizată de France24, ridică serioase riscuri de securitate pentru întreaga regiune.
Rețea extinsă de minori folosiți în operațiuni de sabotaj
Cazurile documentate recent arată o strategie clară: Rusia recrutează copii și adolescenți ucraineni pentru misiuni ieftine, rapide și greu de depistat. Recompensele sunt mici, de la câteva zeci până la câteva sute de dolari, iar sarcinile includ fotografierea unor obiective strategice, incendieri sau transportul unor materiale riscante.
Un episod marcant este cel al lui Daniil Bardadim, ucrainean de 17 ani, care a plasat un dispozitiv exploziv într-un magazin IKEA din Vilnius în 2024. Săptămâna aceasta, un tribunal lituanian l-a condamnat la trei ani și patru luni de închisoare pentru terorism. Potrivit serviciilor lituaniene, alegerea țintei a avut legătură cu plecarea IKEA din Rusia după invazia din 2022 și cu sprijinul ferm al Suediei pentru Ucraina.
Recrutări din ce în ce mai tinere: De la 10 la 19 ani
Nu doar Bardadim a căzut în plasa operațiunilor hibride. În aprilie, o ucraineană de 19 ani a fost reținută pentru un dispozitiv exploziv ascuns într-o trotinetă destinată armatei ucrainene. În Polonia, un adolescent ucrainean de 16 ani, refugiat, este acuzat că a recrutat alți minori din țara natală pentru atacuri și chiar asasinate contra cost.
Datele Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU) arată proporțiile fenomenului: aproximativ 800 de persoane recrutate în doi ani, dintre care circa 240 sunt minori, unii având doar 11 ani. Kievul a lansat avertismente publice și campanii video pentru a limita fenomenul, însă rețelele continuă să se adapteze.
Misiuni ca în jocuri video, plătite în criptomonede
Platformele preferate pentru recrutare sunt Telegram și TikTok. Acolo, agenți ruși folosesc identități false inspirate din filme sau cultura pop, transformând misiunile în provocări atractive.
Un exemplu este Vlad, un adolescent de 17 ani, care povestește pentru BBC cum a fost recrutat după ce căuta un job online. Prima sarcină: recuperarea unei grenade ascunse, pentru care a primit 30 de dolari. Apoi i s-a cerut să incendieze o autoutilitară a unui centru de recrutare militară. I s-au promis 1.500 de dolari, dar a primit doar 100 în criptomonede, restul urmând să vină doar dacă plasa o bombă în Rivne, la 800 km distanță.
Experții descriu acest sistem drept o „versiune hibridă a unui joc de tip Pokémon Go”, în care recompensele sunt mici, dar atractive pentru copii care nu înțeleg consecințele penale sau morale.
„Uberizarea” sabotajului: Mulți executanți, risc redus pentru Rusia
Specialiștii în securitate spun că Moscova a schimbat strategia vechii școli KGB. În locul agenților sofisticati, Rusia preferă în prezent un număr mare de executanți locali, ușor de înlocuit și greu de urmărit.
Copiii ucraineni sunt perfecți pentru această tactică: pot circula liber, trec neobservați și sunt motivați de sume mici. Sarcinile includ transmiterea locațiilor fabricilor de armament, mișcări ale trupelor și identificarea potențialelor ținte.
În unele sate, numărul informatorilor crește rapid, ajungând la câteva zeci într-o singură comunitate.
Recrutarea ajunge în Europa: Refugiații devin ținte vulnerabile
Operațiunile nu se limitează la Ucraina. Milioane de refugiați aflați în statele UE devin o țintă principală pentru rețelele rusești. Tinerii aflați în dificultate financiară, având libertate de circulație în Europa, sunt ușor de atras cu bani și „misiuni simple”.
Un alt risc major este impactul asupra opiniei publice occidentale. Atunci când un ucrainean este implicat într-un act de sabotaj, percepția poate fi manipulată pentru a sugera că Ucraina nu ar mai merita sprijin. Această strategie servește direct intereselor Kremlinului.
Consecințe sociale și psihologice: Suspiciuni, fracturi și vulnerabilitate
Experții avertizează că astfel de cazuri creează suspiciune colectivă față de refugiații ucraineni, ceea ce îi face tocmai pe ei și mai vulnerabili la recrutare. Reacția în lanț este una intenționată: izolarea socială duce la recrutări și mai ușoare.
