Uniunea Europeană se pregătește să reducă drastic volumul de oțel care poate intra pe piața comunitară fără taxe vamale și să dubleze tariful aplicat pentru importurile care depășesc această cotă. Decizia Comisiei Europene vine ca răspuns la supracapacitatea globală din industria siderurgică, dominată de producătorii chinezi puternic subvenționați de stat, care inundă piețele mondiale cu produse ieftine.
Potrivit propunerii prezentate marți la Bruxelles, noul mecanism ar urma să intre în vigoare la 30 iunie 2026 și să înlocuiască actuala măsură de salvgardare comercială pentru oțel. Scopul principal este protejarea fabricilor europene aflate sub presiune din cauza importurilor la prețuri sub cost.
Cote reduse la 18,3 milioane de tone și tarife de 50%
Comisia propune diminuarea cu 47% a volumului de oțel scutit de taxe vamale — de la nivelurile actuale la 18,3 milioane de tone — și creșterea tarifului vamal de la 25% la 50% pentru cantitățile care depășesc această cotă. Noile plafoane ar readuce piața europeană la condițiile din 2013, înainte ca problema supraproducției globale să atingă niveluri critice.
Executivul european vrea, de asemenea, să introducă o nouă cerință de transparență: importatorii vor fi obligați să declare țara în care oțelul a fost topit și turnat inițial, pentru a împiedica evitarea tarifelor prin reexporturi sau reetichetări în alte țări.
China, vizată de Bruxelles
Bruxelles-ul își îndreaptă atenția spre principalii vinovați ai dezechilibrului din piața globală — China, India și statele din Asia de Sud-Est. Subvențiile și politicile de stat ale acestor economii au alimentat o supraproducție care a redus cota de piață a Europei la doar 8% și a împins capacitatea utilizată a combinatelor europene la 65%.
„Situația este absolut nesustenabilă”, au declarat surse europene pentru agenția EFE, subliniind că lipsa unor măsuri ferme ar fi „fatală pentru industria siderurgică europeană”. În plus, tariful de 50% impus de Statele Unite pentru oțelul european amplifică presiunea asupra pieței comunitare, favorizând devierea fluxurilor comerciale dinspre Asia către UE.
Negocieri bilaterale și excepții limitate
Comisia Europeană intenționează să stabilească individual, în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului, alocările de cote pentru fiecare țară exportatoare. Doar membrii Spațiului Economic European — Norvegia, Islanda și Liechtenstein — vor fi exceptați complet de la noul regim, în timp ce Ucraina și statele candidate la aderarea la UE vor beneficia de un tratament prioritar.
Printre marii exportatori afectați de noua politică se numără Turcia, India, Coreea de Sud, Vietnam, China, Japonia, Regatul Unit și Ucraina.
Eurofer: „O gură de oxigen pentru fabricile europene”
Asociația Europeană a Industriei Siderurgice (Eurofer) a salutat inițiativa Comisiei, descriind-o drept „o gură de oxigen pentru producătorii de oțel și angajații din sector”.
„Propunerea Comisiei răspunde nevoilor urgente ale industriei și trebuie aprobată rapid pentru a intra în vigoare la începutul anului 2026”, a declarat Axel Eggert, directorul executiv al Eurofer.
Potrivit acestuia, măsura ar putea permite combinatelor europene să atingă un nivel de utilizare viabil de 80–85%, comparativ cu 65% în prezent. În plus, sistemul propus respectă regulile Organizației Mondiale a Comerțului, spre deosebire de tarifele generalizate impuse de SUA.
O nouă bază de negociere cu Statele Unite
Comisia speră că acest pas va oferi și o oportunitate de relansare a negocierilor cu Washingtonul, pentru a ajunge la o soluție comună privind supracapacitatea globală de oțel.
„Măsura ar putea reprezenta baza unui acord mai echitabil decât actualul regim de taxe de 50% impus de SUA”, a explicat un înalt oficial european, adăugând că obiectivul este restabilirea unei relații comerciale echilibrate între cele două maluri ale Atlanticului.
Un pas decisiv pentru redresarea industriei siderurgice europene
Eurofer avertizează că o treime din cererea de oțel din Europa este acoperită prin importuri „la prețuri sub cost și cu emisii ridicate”, ceea ce duce la închideri de fabrici și concedieri. Prin reducerea importurilor și creșterea tarifelor, Bruxelles-ul speră să readucă industria la niveluri sustenabile și să asigure locuri de muncă stabile pentru cele peste 300.000 de persoane care depind direct de acest sector.
