Comemorăm azi 79 de ani de la ocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică. În 1940, România a fost victima împărțirii Europei între Germania și URSS. O zi în care ne-ar prinde bine să medităm, în volatilul context internațional actual, la cuvântul biblic: ”Ce a fost va mai fi, iar ce s-a făcut se va mai face! Nu este nimic nou sub soare!” – Eclesiastul 1:9
”Ziua neagră din istoria noastră. 28 iunie 1940. Atunci când visul României Mari s-a spulberat” – sintetizează inspirat impactul tragic asupra istoriei noastre Evenimentul Zilei.
”Documentele acelor vremuri ne arată că în 27 iunie 1940, la Consiliul de Coroană, majoritatea celor prezenți au optat pentru cedarea Basarabiei. Au fost însă și oameni care s-au opus. Aceștia au fost Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ștefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu.
Consiliul de Coroană are loc în condițiile în care cu o zi înainte Comisarul Poporului pentru Afaceri Externe al URSS, Viaceslav Molotov, îi prezentase ambasadorului României la Moscova, Gheorghe Davidescu, documentul ultimatumului.
Pe această cale, Moscova cerea ”retrocedarea” Basarabiei, dar nu numai atât. România trebuia să cedeze și partea de nord a Bucovinei.
Contextul politic și militar al României era foarte grav. Practic, nu mai aveam garanții de securitate. Franța capitulase în fața Germaniei pe 22 iunie, același ani, iar Marea Britanie își retrăsese trupele de pe Bătrânul Continent, în fața ofensivei germane din Vest.
Nu în ultimul rând, pe 2 iunie Berlinul avertizase România că trebuie să înceapă negocieri cu URSS, dacă vrea garanții de securitate din partea Germaniei” – scrie EVZ.
Anexarea Basarabiei a însemnat începutul destrămării României, care a continuat cu Dictatul de la Viena, cedarea Nordului Transilvaniei, și a Cadrilaterului, menționează într-un comentariu pentru Radio Chișinău, istoricul Octavian Țâcu, iar consecințele zilei de 28 iunie 1940 sunt și astăzi resimțite de către basarabeni.
”Acest lucru a dus la un proces îndelungat de construcție identitară moldovenească, diferențiată de cea românească și crearea unei dihotomii identitare în Basarabia, care persistă și în prezent”, a spus Octavian Țâcu.
