De la ratarea sărbătoririi Centenarului Marii Uniri în 2018, Ziua Națională a continuat să fie eclipsată de pandemie, iar acum de summit-ul NATO. Însă dacă noi ne permitem ezitări și sincope în ceea ce privește memoria națională, alții sunt consecvenți în a denigra, an de an, marea sărbătoare națională. S-ar putea crea o antologie din mai multe volume cu toate declarațiile antiromânești ale liderilor maghiari extremiști, de după 1990. Anul acesta i-a venit rândul lui Csoma Botond, deputat UDMR, să fie responsabil cu jelania iredentistă anuală: ”Liderii politici şi religioşi ai românilor ardeleni ştiau foarte bine că Ardealul nu era numai românesc, ci şi unguresc, săsesc şi evreiesc. Pentru maghiarii ardeleni însă, acest eveniment a reprezentat începutul unei perioade pline de nesiguranță.”
La toate aceste atacuri, nimeni nu reacţionează tranşant şi vehement, acolo unde reacția ar conta. Dar, cine ştie, poate că asta e deja prea puţin pentru a mai provoca reacţia ursului românesc, parcă tot mai belciugit şi adâncit în bârlog. Rățoielile parlamentare ale unor demagogi nu fac doi bani în acest joc de putere inter-statal, pe care Viktor Orban îl joacă cu o agresivitate calculată. Cât timp patriotismul la noi va fi asociat doar cu niște țațe urlătoare, dezinteresul național se va adânci.
În rest, noi putem da lecţii de toleranţă europeană, mergând până la dezinteres faţă de sentimentul naţional chiar şi ţărilor occidentale. Asta în ciuda clamării interesului naţional pe toate gardurile vopsite ale politicii. Actuala putere pare că adoarme şi se trezeşte cu interesul naţional. Toţi invocă sacrificarea orgoliilor şi intereselor de grup în favoarea măreţului interes naţional. Totul funcţionează până la proba contrarie. Iar ea nu întârzie să apară, în momentul în care înalți demnitari ai statului maghiar, în frunte cu Viktor Orban, declară, dar și acționează, contra intereselor statului român în Ardeal. Atunci tu, ca putere, care zornăi toată ziua interesul naţional, dacă mai vrei să fii şi credibilă, iei atitudine, dacă nu, rămâi o putere politică, nici prima şi probabil nici ultima, formată din nişte mediocrităţi parvenite care stau ca nişte lăcuste până le expiră mandatul, doar cu grija alimentării proprii. În rest, toate măsurile economice, politice, dimpreună cu abuzurile şi cu ineficienţa pe care le conţin sunt justificate prin prisma apelului la interesul naţional.
Un alt aspect care tinde să devină contraproductiv pentru noi este simpatia față de Viktor Orban, din perspectivă suveranistă. Dacă am fi la celălalt capăt al Europei, atunci poate că am putea da frâu liber unor astfel de sentimente. Deocamdată, liderul maghiar e suveranist, naționalist și în detrimentul nostru. Noi nu ne permitem ca stat, ipostaza neutră de analiști ai sfârșiturilor de civilizație. Pentru a filozofa e nevoie de distanță, detașare, pe când cu vecinătățile vieții și ale istoriei nu merge să filozofezi, ci să acționezi.
Şi uite aşa, când cu stânga, când cu dreapta, liderii maghiari acumulează puncte. Ce semn mai clar că interesul naţional nu reprezintă deloc o preocupare, de 33 de ani, pentru o clasă politică românească, bolnavă de corupţie şi incompetenţă. În consecinţă, românii sărbătoresc un 1 Decembrie tot mai străin de vreun ideal naţional. Pentru cei plecaţi, cât şi pentru cei pe picior de plecare sau cei condamnaţi aici la sărăcie, 1 Decembrie riscă să-şi piardă orice semnificaţie. Nemaivorbind de tineretul zombi care se mișcă haotic și pentru care nu mai e clar ce e real și ce e virtual.
Ziua Națională rămâne în continuare, pentru clasa politică, doar un bun prilej pentru aceeași butaforie a interesului naţional.
Articol publicat inițial în cotidianul România Liberă;
1 Decembrie și dezinteresul național
